When a young Eva Kollisch arrives as a refugee in New York in 1940, she finds a community among socialists who share her values and idealism. She soon discovers ‘the cause’ isn’t as idyllic as it seems. Little does she know this is the beginning of a lifelong commitment to activism and her determination to create radical change in ways that include belonging, love and one's full self. In addition to Eva Kollisch’s memoirs Girl in Movement (2000) and The Ground Under My Feet (2014), LBI’s collections include an oral history interview with Eva conducted in 2014 and the papers of Eva’s mother, poet Margarete Kolllisch, which document Eva’s childhood experience on the Kindertransport. Learn more at www.lbi.org/kollisch . Exile is a production of the Leo Baeck Institute , New York | Berlin and Antica Productions . It’s narrated by Mandy Patinkin. Executive Producers include Katrina Onstad, Stuart Coxe, and Bernie Blum. Senior Producer is Debbie Pacheco. Associate Producers are Hailey Choi and Emily Morantz. Research and translation by Isabella Kempf. Sound design and audio mix by Philip Wilson, with help from Cameron McIver. Theme music by Oliver Wickham. Voice acting by Natalia Bushnik. Special thanks to the Kollisch family for the use of Eva’s two memoirs, “Girl in Movement” and “The Ground Under My Feet”, the Sophia Smith Collection at Smith College and their “Voices of Feminism Oral History Project”, and Soundtrack New York.…
Player FM - Internet Radio Done Right
Checked 13d ago
เพิ่มแล้วเมื่อ threeปีที่ผ่านมา
เนื้อหาจัดทำโดย Ramona Boldizsar เนื้อหาพอดแคสต์ทั้งหมด รวมถึงตอน กราฟิก และคำอธิบายพอดแคสต์ได้รับการอัปโหลดและจัดหาให้โดยตรงจาก Ramona Boldizsar หรือพันธมิตรแพลตฟอร์มพอดแคสต์ของพวกเขา หากคุณเชื่อว่ามีบุคคลอื่นใช้งานที่มีลิขสิทธิ์ของคุณโดยไม่ได้รับอนุญาต คุณสามารถปฏิบัติตามขั้นตอนที่แสดงไว้ที่นี่ https://th.player.fm/legal
Player FM - แอป Podcast
ออฟไลน์ด้วยแอป Player FM !
ออฟไลน์ด้วยแอป Player FM !
))
Ioana Maria Stăncescu: „Cred că există niște tăceri care se transmit”
Manage episode 440658107 series 3377121
เนื้อหาจัดทำโดย Ramona Boldizsar เนื้อหาพอดแคสต์ทั้งหมด รวมถึงตอน กราฟิก และคำอธิบายพอดแคสต์ได้รับการอัปโหลดและจัดหาให้โดยตรงจาก Ramona Boldizsar หรือพันธมิตรแพลตฟอร์มพอดแคสต์ของพวกเขา หากคุณเชื่อว่ามีบุคคลอื่นใช้งานที่มีลิขสิทธิ์ของคุณโดยไม่ได้รับอนุญาต คุณสามารถปฏิบัติตามขั้นตอนที่แสดงไว้ที่นี่ https://th.player.fm/legal
Ne-am întors în sfârșit la Perfect Contemporan după o vară teribil de călduroasă și continuăm cu dialogul despre scris și literatură, dintr-un loc în care nimic nu e perfect, dar totul e mai mult sau mai puțin contemporan. Primul episod din acest nou sezon este cu scriitoarea Ioana Maria Stăncescu. Cel mai recent roman al său, „Tăcerea vine prima”, apărut la Editura Trei, explorează maternitatea și identitatea, individualitatea unei femei din poziția sa de mamă și fiică, dar și din poziția sa de „femeie” care se mișcă în lume, societatea oferindu-i perspective, comportamente și judecăți de valoare fără a ignora genul din care face parte. Am vorbit cu Ioana nu doar despre această carte, profundă și înspăimântătoare pe alocuri (mai ales în ceea ce privește reflecțiile poetice despre maturitate și maternitate/paternitate), însă și despre scris și această nevoie de a fi văzut(ă). Despre tăceri, dar și despre absența lor, precum și despre vulnerabilitatea și plăcerea de a fi scriitor/oare, cu tot bagajul pe care trebuie să îl porți cu tine atunci când pornești pe acest drum (cu siguranță anevoios, dar și pavat cu anumite satisfacții). Bonus: am vorbit și despre personajele feminine scrise de bărbați în literatura română canonică și s-au făcut niște afirmații care probabil nu se înțeleg foarte bine cu patriarhatul, ceea ce nu poate fi altfel decât perfect contemporan. Ascultare plăcută și mulțumim! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)
…
continue reading
61 ตอน
แบ่งปันManage episode 440658107 series 3377121
เนื้อหาจัดทำโดย Ramona Boldizsar เนื้อหาพอดแคสต์ทั้งหมด รวมถึงตอน กราฟิก และคำอธิบายพอดแคสต์ได้รับการอัปโหลดและจัดหาให้โดยตรงจาก Ramona Boldizsar หรือพันธมิตรแพลตฟอร์มพอดแคสต์ของพวกเขา หากคุณเชื่อว่ามีบุคคลอื่นใช้งานที่มีลิขสิทธิ์ของคุณโดยไม่ได้รับอนุญาต คุณสามารถปฏิบัติตามขั้นตอนที่แสดงไว้ที่นี่ https://th.player.fm/legal
Ne-am întors în sfârșit la Perfect Contemporan după o vară teribil de călduroasă și continuăm cu dialogul despre scris și literatură, dintr-un loc în care nimic nu e perfect, dar totul e mai mult sau mai puțin contemporan. Primul episod din acest nou sezon este cu scriitoarea Ioana Maria Stăncescu. Cel mai recent roman al său, „Tăcerea vine prima”, apărut la Editura Trei, explorează maternitatea și identitatea, individualitatea unei femei din poziția sa de mamă și fiică, dar și din poziția sa de „femeie” care se mișcă în lume, societatea oferindu-i perspective, comportamente și judecăți de valoare fără a ignora genul din care face parte. Am vorbit cu Ioana nu doar despre această carte, profundă și înspăimântătoare pe alocuri (mai ales în ceea ce privește reflecțiile poetice despre maturitate și maternitate/paternitate), însă și despre scris și această nevoie de a fi văzut(ă). Despre tăceri, dar și despre absența lor, precum și despre vulnerabilitatea și plăcerea de a fi scriitor/oare, cu tot bagajul pe care trebuie să îl porți cu tine atunci când pornești pe acest drum (cu siguranță anevoios, dar și pavat cu anumite satisfacții). Bonus: am vorbit și despre personajele feminine scrise de bărbați în literatura română canonică și s-au făcut niște afirmații care probabil nu se înțeleg foarte bine cu patriarhatul, ceea ce nu poate fi altfel decât perfect contemporan. Ascultare plăcută și mulțumim! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)
…
continue reading
61 ตอน
ทุกตอน
×
În episodul de azi am vorbit cu Martin Kumamoto despre cartea sa de debut „Camera de studiu”, un roman despre experiența unui autor înainte de debut, dragoste, viața de străin în Japonia, vizitând în același timp și memoria unei copilării în România. Protagonistul romanului are o țintă, la propriu, la care se uită pentru a-și reaminti că trebuie să scrie. Decizia de a scrie este o decizie de afirmare a vieții, iar celelalte elemente care întregesc cartea (iubirea, sexualitatea, rememorarea) sunt mecanisme secundare care întregesc demersul protagonistului – disperat și necesar. Despre acestea, dar și alte lucruri, am vorbit azi cu Martin la podcast. Ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
Am vorbit cu Andrei Ruse despre trilogia fantasy „Ultimul împărat nemuritor” și despre biografia romanțată „Zaraza”, cât și despre activitatea sa de scriitor, dar și despre aceea de editor. Am fost fascinată de repovestirea basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, am fost emoționată de întâlnirea cu Cristian Vasile, Pribeagu și Fernic din „Zaraza”. Și pe toate le-am admirat pentru munca de documentare grozavă din spate. Am fost curioasă să aflu mai multe despre asta. În același timp, avem ocazia să observăm și o perspectivă constructivă și ușor critică asupra literaturii române, cu o privire de ansamblu a ceea ce poate însemna un roman interesant, care să nu plictisească. Podcastul de azi începe într-o notă puțin jucăușă, ceea ce poate se potrivește cu toată încântarea pe care am simțit-o parcurgând quest-ul lui Aleodor. Cărțile lui Andrei Ruse le găsiți la editura Hyperliteratura. Ascultare plăcută!…
Câteva lucruri pe care ni le spune Cristina în acest episod: În timpul scrierii ultimei cărți am ținut foarte mult cont de un barometru interior. Cât timp părea autentic și firesc să fac asta, să încerc să scriu fără nici un fel de premisă, am făcut asta. Nu știu cum m-aș descurca dacă ar trebui să mă gândesc acum trebuie să scriu, dar trebuie să termin de scris până la o anumită oră sau să mă raportez la scris ca la o altă activitate Sunt niște poeme care au vrut să fie poeme, dar au ținut cont de timpul pe care l-am avut să le pot oferi o formă necesară ca ele să fie compatibile cu viața pe care am vrut eu să le-o ofer. Când m-am adâncit tot mai mult în viața asta de spital, și interioritatea mea a devenit alta și atunci și relația mea cu scrisul a devenit alta. Imposibilitatea care a devenit un element foarte comun în viața mea în ultimii ani m-a ajutat să schimb și dinamica scrisului. Nu am mai fost dispusă să mă cenzurez în niciun fel. Mi-am asumat acest risc. Am vrut să fie autentică și compatibilă cu valorile în care cred și cu realitățile în care eu mă desfășor. În anticorp mă pregăteam un pic să îndrăznesc. O altă zonă care mi-a pus destul de mult procesul la îndoială a fost asumarea faptului că eu cea care scrie se identifică cu tot ceea ce înseamnă a fi femeie. Mi-am dorit să încerc să găsesc eu pentru mine răspunsuri explorând îndeaproape tot felul de vieți de femei. Poezia începe când se așază în mine ori imagini, ori senzații, ori lucruri de la care știu că voi porni cândva. Nucleul multor poeme din cartea asta a fost unul profund încărcat electric de foarte multă violență. Ajunsesem într-un punct de saturație și simțeam că nu mai am ce să pierd. O să scriu așa cum respir. Îmi doresc să înregistrez felul în care viața se desfășoară pentru unii dintre noi. Am simțit că nu mai e nevoie de mine atât de tare, că există o viață a lor, că se descurcă foarte bine între ele. ( Poemele )…
Câteva lucruri pe care ni le spune Cosmin Leucuța în acest podcast: Îmi concep poveștile în spațiul virtual al minții. Când sunt destul de bine închegate le pun într-un word. N-aș vrea să fiu etichetat ca un scriitor de horror și de science fiction și fantasy, dar cumva în zona asta alunec cu ideile cele mai bizare, radicale. Când caut subiecte sau idei am tendința să fiu un pic mai atent la lucrurile la care în mod normal nu sunt atent. Plutește asupra mea un fel de vină. Inexplicabilă. Irațională. Mă simt vinovat că duc viața pe care o am când atâția alții nu au parte de lucrurile pe care le am eu. (...) Aș vrea să-mi întorc privirea de la toate lucrurile rele și neplăcute care mă înconjoară. – în preludiul explicării semnificației titlului volumului de proză scurtă Privește ultima dată lumea asta plină de minicuni Primul lucru care-mi vine în minte atunci când pun de o carte nouă e titlul. Big in Japan e o carte pentru adulți. Sunt mare fan al intrigilor, a mizelor. .…
A fost tare dezinvoltă și faină discuția cu Sabina și a fost un prilej pentru mine să mă gândesc nu doar la modurile diferite în care apucăm scrisul și în care explicăm această înclinație, dar și la această depărtare de casă și dorința de a fi în două lumi atât de diferite. Pe care, temporal, spațial, le putem plasa metaforic și în secvențe/regiuni diferite de existență (de exemplu, copilărie versus maturitate). Lucru care, de altfel, se potrivește și cu lectura romanului Nu mai e nimeni acasă. Pe care vi l-am mai recomandat, dar nu strică s-o mai zic o dată. Sabina Yamamoto: „Dorința asta de a rămâne în conexiune cu România, de a nu uita cuvintele. Cred că a contribuit la mutarea mea aici (în Japonia) în dorința de a scrie.” „Trăind într-o comunitate mică și neavând români prin preajmă, poate singura metodă de a mă exprima în limba asta a fost prin scris și asta a declanșat probabil și dorința de a face mai mult.” „A fost o vară în care m-am închis în casă și asta a fost tot ce-am făcut, a fost să scriu la roman.” „Cred că asta ar trebui să facă orice titlu: să-ți dea ce se întâmplă în câteva cuvinte.” „Nici măcar o singură dată nu m-am gândit să scriu în japoneză.” „Am senzația că dacă trece o zi fără să citesc sau să comunic cu cineva în românește, o lume se va termina.”…
Today I bring you a dialogue with the writer Defne Suman from FILIT, a.k.a The international Festival of Literature and Translation in Iasi. We talked about her writing in general, but also about The Silence of Scheherazade which has recently been translated into Romanian by Irina Bojin at Humanitas Fiction Publishing House. Our conversation is entirely in English without a Romanian translation and it took place in a room at The House of Museums in Iasi. Enjoy our conversation and please look up her amazing novel about the city Smirna and resilience. Azi vă aduc un dialog cu scriitoarea Defne Suman din inima FILIT-ului, a.k.a Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași. Am vorbit despre scris în general, dar și despre Tăcerea Șeherezadei recent apărută în traducerea Irinei Bojin la Humanitas Fiction. Acest interviu este în întregime în engleză, fără inerpret în română. Ascultare plăcută și sper să vă motiveze să-i căutați romanul „Tăcerea Șeherezadei”, despre orașul Smirna și reziliență.…
De multă vreme îmi doream să vorbesc cu Raluca Nagy, încă de când am citit Un cal într-o mare de lebede și, atunci când am văzut că va veni la FILIT, am știut că e momentul potrivit. Asta pentru că șansele s-o întâlnesc pe Raluca în România nu sunt foarte mari și nici dese, a venit tocmai din Insula Jeju, Coreea de Sud, pentru a fi alături de noi la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași. Din fericire, am reușit să vorbim mai pe larg în agitația și gălăgia plăcută din Casa FILIT. Ne-am aventurat pe tărâmul memoriei, rănilor și a altor dragoni, Raluca ne-a vorbii despre asemănările dintre Vietnam și România copilăriei sale – asemănări care vin pe fondul amintirilor senzoriale, despre blocaje și despre șocul descoperirii faptului că București seamănă cu Saigonul. După ce am terminat de citit Despre memoriile femeii și alți dragoni, am vrut mult să o întreb ce crede despre empatie și acum am avut ocazia. Îi urez bun venit acasă Ralucăi Nagy și pe voi vă îndemn să îi căutați cărțile apărute la Editura Nemira. Click și ascultare plăcută, suntem la episodul 51 la Perfect Contemporan, mulțumesc că ne asculți în continuare.…
Am vorbit cu poetul Șerban Mihalache despre cartea sa de poezie „Vom trece de Marte dar nu imediat” (Casa de Editură Max Blecher). Ne-am aventurat puțin pe terenul debutului, dar discuția noastră a fost diversă și cuprinzătoare pentru că Șerban ne-a spus mai multe despre viziunea sa asupra limbajului. De exemplu, este bine să stăpânim noi limbajul când scriem sau să ne stăpânească el pe noi? Cum putem folosi în siguranță cuvintele și cum să nu ne fie „frică” de ele? Sunt titlurile fundamentale în poezie? În același timp, după această discuție amplă și interesantă, am rămas cu câteva teme de gândire și poate și cu o dorință de a explora eu însămi mai multe limbaje, reamintindu-mi încă o dată și inevitabil cât de importantă este această diversitate a cunoașterii. Podcastul cu Șerban, n-o să vă mint, e ca un performance și dacă nu l-ați auzit citind încă poezie, aveți o mostră la finalul întâlnirii. Am ajuns așadar la episodul 50 la Perfect Contemporan, mulțumesc că ne urmărești și ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
Am vorbit cu Cristina Ispas despre antologiile Retroversiuni (Editura Paralela 45), antologii care reunesc proze scrise de femei. Cel mai recent volum a avut ca temă „Blocaje” și este coordonat de Cristina Ispas și Victor Cobuz. Pentru că următoarea antologie va avea o temă aleasă de Victor, sper să ne bucure și acesta cu o discuție despre Retroversiuni la momentul potrivit. Cristina Ispas ne-a vorbit despre cum a luat naștere ideea Retroversiunilor, dar și despre revendicare și despre așa-zisa autoizolare a autoarelor femei. Ne izolăm dacă publicăm astfel de antologii scrise doar de femei sau ne izolează cititorii (și poate nu doar aceștia) atunci când aleg să citească predominant autori bărbați? Am vorbit cu Cristina Ispas despre astfel de subiecte, dar nu au fost singurele pe care le-am abordat, fiind de asemenea curioasă cum reușește să înglobeze toate activitățile sale și când ne va bucura cu un nou volum de-al său. Ascultare plăcută și mulțumim! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
Ne-am întors în sfârșit la Perfect Contemporan după o vară teribil de călduroasă și continuăm cu dialogul despre scris și literatură, dintr-un loc în care nimic nu e perfect, dar totul e mai mult sau mai puțin contemporan. Primul episod din acest nou sezon este cu scriitoarea Ioana Maria Stăncescu. Cel mai recent roman al său, „Tăcerea vine prima”, apărut la Editura Trei, explorează maternitatea și identitatea, individualitatea unei femei din poziția sa de mamă și fiică, dar și din poziția sa de „femeie” care se mișcă în lume, societatea oferindu-i perspective, comportamente și judecăți de valoare fără a ignora genul din care face parte. Am vorbit cu Ioana nu doar despre această carte, profundă și înspăimântătoare pe alocuri (mai ales în ceea ce privește reflecțiile poetice despre maturitate și maternitate/paternitate), însă și despre scris și această nevoie de a fi văzut(ă). Despre tăceri, dar și despre absența lor, precum și despre vulnerabilitatea și plăcerea de a fi scriitor/oare, cu tot bagajul pe care trebuie să îl porți cu tine atunci când pornești pe acest drum (cu siguranță anevoios, dar și pavat cu anumite satisfacții). Bonus: am vorbit și despre personajele feminine scrise de bărbați în literatura română canonică și s-au făcut niște afirmații care probabil nu se înțeleg foarte bine cu patriarhatul, ceea ce nu poate fi altfel decât perfect contemporan. Ascultare plăcută și mulțumim! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
1 Silvia Dumitru: "Nu mă mai văd trăind fără să scriu." 1:02:58
1:02:58 
ลิสต์เล่นในภายหลัง 
ลิสต์เล่นในภายหลัง 
ลิสต์ 
ถูกใจ 
ที่ถูกใจแล้ว1:02:58
ลิสต์เล่นในภายหลัง ลิสต์เล่นในภายหลัง ลิสต์ ถูกใจ ที่ถูกใจแล้วSilvia Dumitru a debutat recent cu romanul „Noaptea nu uită”, apărut la Humanitas în colecția Scriitori români contemporani. Mi-a plăcut enorm cartea ei care urmărește povestea Tinei, o fată care își descoperă feminitatea, sexualitatea și, până la urmă, propria identitate, îndrăgostindu-se de o altă fată. Relațiile Tinei sunt toxice și reușim să urmărim mai multe dinamici îngrijorătoare, dar pe care probabil le vom recunoaște. Dialogurile ei sunt vii, parcă scoase din viață, iar Silvia ne-a povestit despre procesul scrierii acestei cărți, despre perseverență și curaj. Vă dorim ascultare plăcută! **Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
Azi am vorbit cu Maria Orban despre cele două romane ale sale: Oameni mari și Toată dragostea dintr-o fotografie arsă, ambele apărute la editura Nemira în colecția n'autor coordonată de Eli Bădică. Ne-a povestit despre tranziția de la persoana I la persoana a III-a, cum a fost să scrie a doua carte, cât de importantă a fost rezidența de creație de la FILIT înaintea publicării celui de-al doilea roman. Dialogul cu Maria s-a întins pe mai multe direcții, m-a impresionat foarte tare ce a învățat despre ea scriind aceste două cărți și m-a bucurat această necesitatea a sa de a scrise despre personaje femeie pentru că o interesează cum se construiește și deconstruiește identitatea unei femei în funcție de contexte. Toată dragostea dintr-o fotografie arsă mi s-a părut un roman foarte, foarte poetic și diferit stilistic de Oameni mari, așa că am vorbit și despre această schimbare de registru și despre dorința ei de a nu rămâne autoarea unei singure cărți.…
Azi am vorbit cu Deniz Otay despre cartea sa de poezie „Fotocrom paradis” apărută la OMG Publishing și toată munca de traducătoare, cum se îmbină toate acestea, unde intră, dacă intră, intuiția în joc. I-am mărturisit lui Deniz că am avut două lecturi foarte diferite ale cărții sale, la recitire am înțeles-o mai bine și m-am atașat și mai tare de volumul ei în care m-am regăsit inclusiv ca milenială — dialogul de azi vă aduce și niște perspective despre autobiografism, negarea sau acceptarea lui și cum se conturează asta în sfera milenială prin poezia din Fotocrom paradis. Ascultare plăcută! **Muzica de intro/extro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
În episodul 44 am vorbit cu poeta Ligia Keșișian despre noua sa carte apărută la Casa de Editură Max Blecher, Anul tigrului de apă. Ligia a primit premiul Tânărul Scriitor al Anului 2023 pentru această carte care, recent, a fost nominalizată și la premiile Observator Cultural la categoria poezie. Am fost curioasă să aflu mai multe despre cum s-a scris Anul tigrului de apă, dar și care sunt dimensiunile poeziei Ligiei. Am ajuns să vorbim și despre copilărie și impactul pe care îl are asupra noastră, a tuturor, acest univers pe care uneori îl credem distinct de noi, dar care, poate, continuă să existe și când suntem adulți. Vă dorim ascultare plăcută! *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
Am vorbit azi cu scriitorul George Moise tocmai din Japonia. Din păcate, sunetul nu este perfect, noi ne-am amuzat teribil de un lag simpatic și, ca să-l citez pe George, de „superioritatea internetului din România.” Am vorbit despre cele două cărți ale sale, "Kanashibari" și "Iertați-mă că nu sunt japonez", avem în podcast o grămadă de sfaturi despre scris, dar și reflecții cu privire la diferențele culturale dintre România și Japonia, despre ficțiune autobiografică, sexism, cum e să emigrezi și multe altele. Ascultare plăcută! *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)…
ขอต้อนรับสู่ Player FM!
Player FM กำลังหาเว็บ
Daily Deals
Player FM - แอป Podcast
ออฟไลน์ด้วยแอป Player FM !
ออฟไลน์ด้วยแอป Player FM !
))
