ออฟไลน์ด้วยแอป Player FM !
Christus victor. Cum a schimbat creștinismul lumea?
Manage episode 326366791 series 2285405
Iustin Popovici: „Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu însă, prin învierea Lui, îi «condamnă» pe oameni la nemurire… În locul ocărilor, El le împărtășește binecuvântări; în locul morţii, El le dă nemurirea.
Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, și niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.”
Domnul este răstignit pe lemnul Crucii, la marginea Ierusalimului. Dezbrăcat, scuipat, rănit și torturat, Iisus se face tuturor toate. Niciun abandon, nicio insultă, nicio suferinţă nu-i mai este străină Fiului lui Dumnezeu. El e Calea, lovită cu pietre de cei rătăciţi. El e Adevărul, crucificat prin minciună. El e Viaţa infinită, ucisă pentru treizeci arginţi.
Iisus răspunde batjocoritorilor cu demnitate și iubire. Cuvântul este faptă și fapta e Cuvânt. Mirul Hristosului devine balsam vindecător pentru cei părăsiţi, răniţi, nedreptăţiţi, ferecaţi în cătușe de fier. Harul vizitează chiar și oamenii nevrednici, dar onești: tâlharul de pe Cruce este unul dintre cei întorși la Tatăl precum fiul risipitor.
Când ești sus cu Hristos, să nu te mire josnicia lumii: bârfa, calomnia, invidia, răutatea animalică, pamfletul, batjocura, scuipatul, marginalizarea. Moartea, însă, n-are ultimul cuvânt.
Fiecare-și duce Crucea propriilor alegeri. În ceea ce mă privește, simt vechea zbatere între vocaţia monahală și gândul reîntoarcerii în lume. Pot îngropa, oare, afectele vechiului Adam? Mă pot despărţi de plăcerile vieţii urbane, de la vanităţile culturale, pasiunile politice sau nevoia recunoașterii sociale până la taifasul frivol?
Am crezut, ani la rândul, că putem dribla Crucea, că putem fenta doliul sau că vom cosmetiza suferința și îmbătrânirea. Ce iluzie! Cuvintele oricât de meșteșugite și hainele oricât de strălucitoare nu te ajută decât să cosmetizezi păcatul și să ambalezi neputinţa. Amânarea deciziei este și, ea, o decizie.
Crucea deschide însă dialogul pe verticală cu Dumnezeu. Rugăciunea de foc pironește păcatul și descâlcește mintea prinsă-n gânduri deșarte, himere sau înșelăciuni. Cu Numele lui Iisus zdrobești capul murdar al gândurilor blasfemiatoare. Cer să fiu luminat. Cer să primesc semn. Cer să înţeleg care-i slujirea și chemarea mea-n veac.
Răspunsul? Gândurile omenești devin aur curat doar când se lasă pironite pe lemnul Golgotei. Un Logos crucificat revelează sensul veșniciei — un rost înviat.
Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
63 ตอน
Manage episode 326366791 series 2285405
Iustin Popovici: „Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu însă, prin învierea Lui, îi «condamnă» pe oameni la nemurire… În locul ocărilor, El le împărtășește binecuvântări; în locul morţii, El le dă nemurirea.
Nicicând oamenii n-au arătat ură faţă de Dumnezeu ca atunci când L-au răstignit, și niciodată Dumnezeu n-a arătat iubire faţă de oameni ca atunci când a înviat. Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.”
Domnul este răstignit pe lemnul Crucii, la marginea Ierusalimului. Dezbrăcat, scuipat, rănit și torturat, Iisus se face tuturor toate. Niciun abandon, nicio insultă, nicio suferinţă nu-i mai este străină Fiului lui Dumnezeu. El e Calea, lovită cu pietre de cei rătăciţi. El e Adevărul, crucificat prin minciună. El e Viaţa infinită, ucisă pentru treizeci arginţi.
Iisus răspunde batjocoritorilor cu demnitate și iubire. Cuvântul este faptă și fapta e Cuvânt. Mirul Hristosului devine balsam vindecător pentru cei părăsiţi, răniţi, nedreptăţiţi, ferecaţi în cătușe de fier. Harul vizitează chiar și oamenii nevrednici, dar onești: tâlharul de pe Cruce este unul dintre cei întorși la Tatăl precum fiul risipitor.
Când ești sus cu Hristos, să nu te mire josnicia lumii: bârfa, calomnia, invidia, răutatea animalică, pamfletul, batjocura, scuipatul, marginalizarea. Moartea, însă, n-are ultimul cuvânt.
Fiecare-și duce Crucea propriilor alegeri. În ceea ce mă privește, simt vechea zbatere între vocaţia monahală și gândul reîntoarcerii în lume. Pot îngropa, oare, afectele vechiului Adam? Mă pot despărţi de plăcerile vieţii urbane, de la vanităţile culturale, pasiunile politice sau nevoia recunoașterii sociale până la taifasul frivol?
Am crezut, ani la rândul, că putem dribla Crucea, că putem fenta doliul sau că vom cosmetiza suferința și îmbătrânirea. Ce iluzie! Cuvintele oricât de meșteșugite și hainele oricât de strălucitoare nu te ajută decât să cosmetizezi păcatul și să ambalezi neputinţa. Amânarea deciziei este și, ea, o decizie.
Crucea deschide însă dialogul pe verticală cu Dumnezeu. Rugăciunea de foc pironește păcatul și descâlcește mintea prinsă-n gânduri deșarte, himere sau înșelăciuni. Cu Numele lui Iisus zdrobești capul murdar al gândurilor blasfemiatoare. Cer să fiu luminat. Cer să primesc semn. Cer să înţeleg care-i slujirea și chemarea mea-n veac.
Răspunsul? Gândurile omenești devin aur curat doar când se lasă pironite pe lemnul Golgotei. Un Logos crucificat revelează sensul veșniciei — un rost înviat.
Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
63 ตอน
ทุกตอน
×ขอต้อนรับสู่ Player FM!
Player FM กำลังหาเว็บ